Includeri (Curs 2)

La începutul unui program C sau C++ se includ de obicei fişiere antet. Un fişier antet se
recunoaşte uşor prin faptul că are de obicei extensia h. Se pot include şi fişiere cu extensia C sau
CPP, care conţin cod C, respectiv cod C++.
Fişierele antet conţin în general numai definiţiile unor funcţii a căror implementare
(descriere) se regăseşte separat în fişiere cu extensiile C, CPP, obj sau lib. Fişierele *.obj conţin
cod C sau C++ în forma compilată cu compilatorul Borland C/C++. Fişierele *.lib conţin
biblioteci de funcţii C şi C++. Odată cu mediul de programare C/C++ se instalează şi o mulţime
de biblioteci de funcţii împreună cu fişiere antet ce conţin definiţiile acestor funcţii.
Cele mai des incluse fişiere antet din C sunt stdio.h şi conio.h, care conţin definiţiile
funcţiilor standard de intrare / ieşire (citiri, scrieri), respectiv definiţii de funcţii consolă I/O (de
exemplu funcţia getch(), care aşteaptă apăsarea unui buton de la tastatură).
Includerea unui fişier începe cu semnul # (diez), urmat de cuvântul include şi de numele
fişierului care este dat între semnele < (mai mic) şi > (mai mare), sau între ghilimele. Numele
fişierului inclus poate fi precedat de eventuala cale unde se găseşte el pe disc.
Dacă fişierul ce se include nu este precedat de cale şi numele său este dat între ghilimele,
atunci el este căutat în calea curentă sau în directorul cu fişierele antet ce se instalează odată cu
mediul de programare.
Dacă fişierul inclus nu este precedat de cale şi numele lui este dat între semnele < şi >,
atunci el este căutat numai în directorul cu fişierele antet ale mediului de programare C/C++.
Pentru limbajul C o parte dintre funcţii sunt incluse implicit (compilatorul C le cunoaşte
fără a fi nevoie includerea vreunui fişier). Totuşi, în funcţie de compilator, pot fi generate mesaje
de atenţionare (warning) dacă nu facem includerile. În exemplul de mai sus dacă se salvează
programul cu extensia C (şi implicit se foloseşte compilatorul C), atunci includerea fişierului
antet stdio.h nu este neapărat necesară. Dacă salvăm însă fişierul cu extensia CPP, atunci
includerea lui stdio.h este obligatorie.
Iată în final şi câteva exemple de includeri:
# include <stdio.h>
# include "conio.h"
# include "c:\bc\test\test.cpp"